Definiția cu ID-ul 504296:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
otrocól (otrocoále), s. n. – Înconjur, ocol. Bg. tărkolo › tîrcol, probabil prin încrucișarea cu rotocol (Tiktin); simpla der. prin metateză din rotocol (Philippide, Principii, 140; Scriban) nu pare convingătoare.