OTRAVITÓR OÁRE otravitori oare adj. Care contzine otrava care otraveshte; veninos daunator vatamator. SHtia care sint ierburile otravitoare. CAMIL PETRESCU O. I 151. Otravitorul sherpe vazind pun teishor O matca de albine... incepe sa i spuie: k este prea frumoasa K are multe daruri. NEGRUZZI S. II 293. ◊ Fig. Inima de vinzator E venin otravitor. ANT. LIT. POP. I 259.