OTRAVÍ otravesc vb. IV. Tranz. 1. A intoxica sau a omori (pe cineva) cu otrava (1). In loc sa dea pamintul la norod il tzine el tot. pentru k sa nu se puie rau cu boierii de frica sa nul otraveasca. SP. POPESCU M. G. 73. ◊ Refl. Ce este? lam intrebat. Nimic.. o femeie sa otravit. NEGRUZZI S. I 53. Marele vizir Assan pasha desperat k nu a primit inca porunca sa faca pace se otraveshte singur. BALCESCU O. I 91. ◊ A pune otrava (in apa alimente etc.). 2. Fig. A supara a amari a necaji (extrem de mult) a invenina. Se silea sa nu se mai gindeasca la cea patzit shi totushi mintea i era otravita numai de ocara. REBREANU I. 35. Lipseshti din ochii mei sa nu te vad... cami otraveshti zilele! ALECSANDRI T. I 50. 3. Fig. A corupe a perverti; a exercita o influentza vatamatoare. In loc sa fitzi luminatorii poporului i otravitzi sufletul. REBREANU R. I 296.