OTRÁVA otravuri s. f. 1. Substantza chimica toxica care introdusa sau formata in organism produce tulburari sau moartea. Rezistentza organismului creshte in contra otravurilor printro obishnuintza lenta shi continua. BABESH O. A. I 516. Puteam sa shtiu can zeama ei suava Albastraalburie era otrava? ARGHEZI V. 227. Iata un praf punel in bautura lui... Otrava! striga ea infiorinduse. NEGRUZZI S. I 162. ♦ Preparat care contzine substantze nocive. Piatra buna pentru facut alifie de obraz... shi alte otravuri. CREANGA P. 112. 2. Fig. Ceea ce produce un rau un necaz o suparare; p. ext. amaraciune rautate; venin. Eu nu cred zise muierea cu otrava in glas. DUMITRIU B. F. 18. Ieshise dintrun vis de groaza dar visul ishi prelungea otrava in fiori reci. POPA V. 163. Pl. shi: otravi (MACEDONSKI O. I 41).