OSTENITÓR OÁRE ostenitori oare adj. 1. Obositor istovitor extenuant. [Poezia] este scrisa pe shasesprezece silabe fara k lungimea versurilor so faca ostenitoare. MACEDONSKI O. IV 46. Calatoria fu lunga shi ostenitoare. ODOBESCU S. I 146. Iato... ashteptind sfirshitul k un somn dupa o ostenitoare calatorie. NEGRUZZI S. I 289. 2. Care se straduieshte care munceshte din greu; muncitor truditor. Dupa cum atzi fost ostenitori SHi cheltuitori Poftim fitzi buni shi primitori. SHEZ. I 38. ◊ (Substantivat) Am fost k un ostenitor mut Carea grait shi nu shia dat seama. ARGHEZI V. 245. Linga biserica aceasta e mormintul monahului Chirii Carp unul din ostenitorii shi fundatorii ei. NEGRUZZI S. I 215.