ostenitor ~oare [At: (a. 1640) BV I 112 / V: (irg) ostan~ (inv) ~tanitoriu ~iu a / Pl: ~i ~oare / E: osteni + tor] 1 a (Ivp) Obositor. 2 a (Ivp; pex) Greu. 34 smf a (Ivp) (Persoana) care munceshte din greu Si: muncitor truditor. 5 sm (Reg; mpl) Persoana care da ajutor la nuntzi sau la inmormantari.