OSTENEÁLA osteneli s. f. 1. Slabire a puterilor (cauzata de o munca anevoioasa shi indelungata); oboseala extenuare. E zobit de osteneala DELAVRANCEA A. 125. Simtzea in el o lene o osteneala sho nelinishte apasatoare. VLAHUTZA O. A. 251. Fata imparatului arata dorintza ce are de a se odihni de osteneala drumului ce facuse. ISPIRESCU L. 19. ◊ Expr. (A fi) rupt (sau frint) de osteneala = (a fi) peste masura de obosit mort de oboseala istovit. Atit de mult era rupta de osteneala incit cazu shi ramase acolo o zi sho noapte. ISPIRESCU L. 59. 2. Munca grea shi obositoare; sfortzare mare truda efort stradanie. Deprins cu truda cu vinturi ploi shi osteneli sufletul tinar se inaspri. SADOVEANU O. I 271. Ar fi avut mare nevoie de putzina odihna dupa atitea osteneli. REBREANU R. I 168. Insa pentru osteneala spune fara de sfiala Ce vrei? slujba rang sau bani? ALEXANDRESCU P. 33. ◊ Expr. Ashi da osteneala (sau toata osteneala) = a face toate eforturile a se sili (din rasputeri) ashi da toata silintza a se stradui... In loc satzi dai osteneala k sa afli pina shi gindul oamenilor tu nu shtii nici macar ceea ce vorbesc ei. CREANGA P. 146.