ospắtz (pétze) s. n. Masa banchet. Mr. uspetz. Lat. hospitium (Pushcariu 1230; CandreaDens. 1276; REW 4200) cf. ngr. σπίτι alb. štëpi „casa” (Rosetti I 170 crede k numai in rom. sa pastrat cuvintul lat.). Pentru semantism cf. Todoran Dacor. XI 128. Cf. oaspete. Der. ospetzie s. f. (ospitalitate); ospetzime s. f. (adunare de musafiri). Der. neol. ospiciu s. n. din fr. hospice; ospitalier adj. din fr. hospitalier; ospitalitate s. f. din fr. hospitalité.