OSPATÁT s. n. (Rar) Faptul de a (se) ospata; ospatare. Fietzi de bine ospatatul. TZICHINDEAL F. 200. ◊ Expr. A se asheza (sau a se pune) pe ospatat(e) = a incepe sa manince. Se asheza pe ospatat cu o pofta ce se comunica la totzi. ALECSANDRI O. P. 351. Forma gramaticala: (in expr.) ospatate.