OSINDIT A osinditzi te adj. 1. Condamnat pedepsit. (Mai ales substantivat) Nimic nu mai putea opri plinsetele osinditzilor. CAMILAR N. I 92. Domitzian galben k un osindit ashtepta in picioare hotarirea. BASSARABESCU S. N. 26. Tu potzi dintrun cuvint Sa mingii osinditzii cen desperare sint. ALECSANDRI T. 206. 2. Blestemat; napastuit urgisit. Saracul tzaran ceshi pierde vitishoarele sau plugul Robul osindit ce fuge blastemind biciul shi jugul. HASDEU R. V. 61. Daca a mea privire sontoarce spre mormint Daca a vietzimi trista faclie osindita So intuneca... ALEXANDRESCU P. 80.