OSINDÍRE osindiri s. f. Actziunea de a (se) osindi shi rezultatul ei; condamnare. A fost amestecat intrun complot... Asta ia adus arestarea judecarea shi osindirea la temnitza pe viatza. SADOVEANU E. 49. ◊ Loc. adj. (Invechit) In osindire = asuprit chinuit urgisit. Veacuri multe de durere au trecut cu vijelie Sub asprime pierind capul unui neam in osindire. ALECSANDRI P. A. 71. Dintre totzi patimashii cel mai mult in osindire Este omul caretzi scrie. CONACHI P. 99.