OSINDÍ osindesc vb. IV. 1. Tranz. A condamna a pedepsi (printro sentintza judecatoreasca) a pronuntza sentintza de condamnare (impotriva cuiva). Se va cai cit va trai el pentru k a osindit pe un om drept. ISPIRESCU E. 367. Ieremia nesocotind shi legile razboiului... shi legile omenirii osindi pe totzi prinshii la moarte. BALCESCU O. I 344. ♦ (Glumetz) Cine a fost osindit a studia limba elena shtie cita bataie de cap a suferit. ALECSANDRI S. 54. ◊ Refl. Singur eu mam osindit! DAVILA V. V. 44. ◊ Refl. pas. Sa osindit acela ce a furat un ou. BOLINTINEANU O. 148. ◊ Fig. A judeca a condamna. Tinguieshtema doamna mea shi nu ma osindi. NEGRUZZI S. 47. Vom fi osinditzi nu dupa greutatea luptei shi a vremii de atuncea ci dupa patima partizilor. RUSSO S. 34. ◊ Absol. Eshti un copil shi lesne crezator!... shi osindeshti fara a te gindi indestul. BOLINTINEANU O. 340. 2. Tranz. A sili a constringe; a obliga. Sint osinditzi sa se margineasca la lucruri marunte. ANGHEL PR. 170. Cei tari... conspira Contra celor ce dinshii la lucrui osindira SHi le subjuga munca vietzii lor intregi. EMINESCU O. I 56. Ma vad deodata osindita a zice adio la multzamirile cemi fagaduia! ALECSANDRI T. I 279. 3. Refl. (Regional) A se chinui. Nam ascultat sfaturile tatalui meu de aceea sint silit a ma osindi pina voi avea zile. RETEGANUL F. V 80.