OSÍNDA osinde s. f. (Popular) 1. Condamnare pedeapsa la care e supus cineva (de catre organele judiciare). Afara la magazii ramineau ocnashii care mai aveau putzini ani de osinda cei neprimejdioshi. SADOVEANU O. VI 274. Cind vo prinde vo lega Lamparat k vo ducea Sa va luatzi osinda. PASCULESCU L. P. 272. ◊ Expr. Ashi face osinda = a executa pedeapsa la care e condamnat. Ashi face osinda cu cineva = ashi face pacate cu cineva; a se purta rau fara mila cu cineva a maltrata. Ma rog scoatema shi nutzi mai face atita osinda cu mine. CREANGA P. 33. 2. Fig. Blestem pacoste napasta nenorocire urgie. Aceeashi cauza facea k viatza sa fie pentru unii buna shi pentru cei mai multzi o osinda. PAS Z. I 317. Dar dei Rada cit de blinda Ea de micaa fost osinda Pentru sat. COSHBUC P. I 98. Dupa ceamar munciratzi mizeri viatza toata Atzi mai purta osinda k vita de la plug? EMINESCU O. I 59.