OSEBÍT¹ adv. (Arhaizant shi popular; mai ales in loc. prep.) Osebit de... = in afara de... pe linga... Osebit de aceasta mai venira la mine doi creshtini. GALACTION O. I 257. Pe cit putea coprinde ochiul nu se mai zarea imprejur nici o viatza osebit numai de vulturi care da roata pe cer. ODOBESCU S. III 277. Abia se suise pe tron shi primi silnice porunci... pentru plata darurilor obicinuite osebit de alte cereri cu totul improtivnice fagaduintzelor date. NEGRUZZI S. II 140. Varianta: (invechit) usabít (GORJAN H. IV 37) adv.