osébi adv. In locutziunea in deosebi: in mod special mai ales. Sl. osobi „aparte” (Miklosich Slaw. Elem. 34; Cihac II 231). Der. osebi (var. usebi) vb. (a separa a despartzi) din sl. osebiti se „a trai singur retras”; deosebi vb. (a separa a distinge; refl. a fi diferit a se distinge); (de)osebit adv. (inv. aparte afara de).