ORTO „drept corect adevarat normal”. ◊ gr. orthos „drept corect” > fr. ortho germ. id. engl. id. it. orto > rom. orto. □ ~amfiboli (v. amfi v. bol) s. m. pl. amfiboli care cristalizeaza in sistemul rombic; ~cefal (v. cefal) adj. care are capul drept; ~cefalie (v. cefalie) s. f. cutie craniana cu un index vertical intre 70° shi 75°; ~centru (v. centru) s. n. punct de intilnire al segmentelor de dreapta care reprezinta inaltzimile unui triunghi sau ale unui tetraedru; ~ceras (v. ceras) s. m. molusca din marile primare cu cochilie dreapta shi conica; ~clad (v. clad) adj. cu ramuri drepte; ~cromatic (v. cromatic) adj. (despre materiale fotosensibile) sensibil la toate radiatziile luminoase in afara de roshu; ~dactil (v. dactil) adj. cu degete drepte; ~drom (v. drom) adj. (despre influxul nervos) care se propaga normal in sens aferent sau eferent; ~epie (v. epie) s. f. parte a lingvisticii care se ocupa cu studiul pronuntziei corecte a cuvintelor unei limbi; ~fite (v. fit) s. f. pl. 1. Plante care prezinta dezvoltare normala. 2. Plante care in dezvoltarea lor ontogenetica parcurg toate etapele ciclului evolutiv; ~fonie (v. fonie₁) s. f. pronuntzie considerata corecta a unui fonem sau a unui grup de foneme; ~forie (v. forie) s. f. 1. Echilibru muscular normal al ochilor. 2. Paralelism perfect al axelor vizuale; ~fototaxie (v. foto v. taxie) s. f. orientare a organismului vegetal in linie dreapta sub influentza luminii; ~fototrop (v. foto v. trop) adj. a carui lumina influentzeaza direct plantele; ~geneza (v. geneza) s. f. serie de variatzii care in evolutzia organismelor animale shi vegetale se produc in acelashi sens; ~genie (v. genie₁) s. f. control al nashterilor; ~gnat (v. gnat) adj. (despre un individ) care are profil facial drept; sin. ortognatic; ~gon (v. gon₂) adj. de forma unui unghi drept; ~grafie (v. grafie) s. f. ansamblu de reguli care stabilesc scrierea corecta a unei limbi; ~grama (v. grama) s. f. model de scriere corecta; ~heliotropic (v. helio v. tropic) adj. (despre frunze) care este orientat drept spre sursa de lumina; ~morf (v. morf) adj. care pastreaza nedeformate unghiurile; ~morfie (v. morfie) s. f. disciplina care se ocupa cu studiul diformitatzilor aparatului locomotor; ~nastie (v. nastie) s. f. mishcare a organelor vegetale avind plan de simetrie statzionara shi de obicei verticala; ~pedagogie (v. ped/o₁ v. agogie) s. f. disciplina care studiaza shi corecteaza tulburarile de ordin pedagogic prezente la unii copii dificili; ~pedie (v. pedie) s. f. ramura a chirurgiei care se ocupa cu studiul shi cu tratamentul bolilor osteoarticulare; ~pnee (v. pnee) s. f. forma particulara de astm in care bolnavul nu poate respira decit in picioare in pozitzie dreapta; ~psihologie (v. psiho v. logie₁) s. f. disciplina psihoeducativa care se ocupa cu corectarea dezvoltarii capacitatzilor intelectuale la copii; ~ptere (v. pter) s. n. pl. ordin de insecte cu elitre pergamentoase shi cu picioare posterioare lungi adaptate la sarit; ~radioscopie (v. radio v. scopie) s. f. metoda radioscopica de obtzinere a contururilor unui obiect la dimensiunile sale reale; ~scleroza (v. scleroza) s. f. osificare a peretelui osos al urechii care duce la surditate; ~scop (v. scop) s. n. instrument pentru observarea intersectziilor de cristal in lumina polarizata; ~scopie (v. scopie) s. f. insushire a unui sistem optic de a nu produce distorsiuni; ~seismometru (v. seismo v. metru₁) s. n. aparat utilizat pentru masurarea cutremurelor verticale; ~sperm (v. sperm) adj. 1. adj. (Despre fructe) A carui samintza are o pozitzie dreapta. 2. adj. Cu endospermul plan pe fatza interna a mericarpului; ~sporange (v. spor/o v. ange) s. m. sporange prins de filamentul miceliului care sa format; ~static (v. static) adj. (despre fenomene) care se produce numai in pozitzie verticala; ~stih (v. stih) s. n. linie verticala care uneshte mugurii sau frunzele dispuse unele sub altele in lungul tulpinii; ~tectogeneza (v. tecto₁ v. geneza) s. f. evolutzie geotectonica a unui ortogeosinclinal; ~tip (v. tip) s. n. genotip cu denumirea lui initziala; ~trop (v. trop) adj. (despre organe vegetale) care prezinta o creshtere verticala; ~tropic (v. tropic) adj. (despre corpuri) a carui suprafatza prezinta aceeashi stralucire indiferent de directziile de iluminare shi de observatzie; ~tropie (v. tropie) s. f. caracteristica a unui corp de a fi ortotropic; sin. ortotropism.