ORTÁC ortaci s. m. (Regional) Tovarash (de drum de munca etc.) camarad; p. ext. prieten. Cata motzul in desaga. Nu gaseshte. Iar ortacii Is departe. BENIUC V. 53. Porecla io dadusera ortacii din sat. SADOVEANU O. E. 105. Cind a fost lanmormintat Totzi mortzii parca sau sculat Sashi plinga pe ortacul lor. COSHBUC P. I 148. ◊ (Glumetz) Iubit dragutz. Cinta cucul vai saracul SHa pierdut mindra ortacul. HODOSH P. P. 223.