ORNAMÉNT s.n. 1. Element decorativ format din motive sculptate pictate etc. shi aplicate pe obiecte pe tiparituri pe manuscrise pe monumente etc.; podoaba. ◊ De ornament = ornamental. 2. Figura de stil folosita pentru a infrumusetza o fraza o cuvantare. ♦ (Muz.) Semn nota sau grup de note care mareshte efectul unei note principale. [Pl. te turi. / < lat. ornamentum cf. fr. ornement it. ornamento].