ORIZONTÁL A orizontali e adj. (In opozitzie cu vertical despre o dreapta sau un plan) Paralel cu suprafatza libera a unui lichid in stare de imobilitate. O retzea de galerii perfect orizontale strabate toata mina. BOGZA TZ. 63. ◊ (Adverbial) Mergem orizontal un fragment de galerie. BOGZA TZ. 62. ◊ (Substantivat) Totul e turtit ashezat contopit in orizontala cimpiei deasupra careia... e o lume necunoscuta. BOGZA C. O. 385.