*orgánic a adj. (vgr. organikós). Relativ la organe saŭ la corpurile organizate: vĭatza organica nutritziunea e o functziune organica. Care ataca organele vĭetziĭ: diabetu e o boala organica. Provenit din corpurĭ organizate (animale saŭ plante): carbunele de pamint e o materie organica. Relativ la organizatziunea uneĭ tzarĭ uneĭ societatzĭ: regulament organic lege organica. Care dateaza din timpu cind s’a organizat o limba: toate vorbele de conjugarea a doŭa shi a treĭa is organice in limba romaneasca. Chimia organica chimia carbuneluĭ shi a derivatelor luĭ. S. f. La ceĭ vechĭ acea parte a muziciĭ care se cinta din instrumente. Adv. In mod organic.