ORGÁNIC A adj. 1. care tzine de structura esentza functziile unui organ(ism); referitor la organe shi organisme. ◊ unitar inseparabil. ◊ (fig.) care se refera la structura unei lucrari a unui tratat. 2. care intra in compozitzia chimica a organismului vietzuitoarelor. ♦ chimie ~a = parte a chimiei care studiaza compushii carbonului cu hidrogenul shi derivatzii acestora. (< fr. organique lat. organicus)