organic ~a [At: BUDAIDELEANU LEX. / Pl: ~ici ~ice / E: lat organicus fr organique] 14 a Care tzine de (structura sau) de functziile (unui organ² (1) sau) ale unui organism Si: (inv) organicesc (14). 56 a Privitor (la organe² (1) sau) la organisme. 7 a (Ilav) In mod ~ Inseparabil. 8 a (Ial) Integral. 910 a av (Ial) Fundamental. 11 a Indisolubil. 12 a Esentzial. 13 av Launtric. 14 a Intrinsec. 15 a (D. substantze materii organisme etc.; ioc anorganic) Care este alcatuit din carbon hidrogen uneori shi din alte elemente (oxigen azot etc.). 16 a (Is) Chimie ~ Ramura a chimiei care studiaza hidrocarburile shi derivatzii acestora.