opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Explicative DEX

ORBĂLȚÍT, -Ă, orbălțiți, -te, adj. (Reg.) Bolnav de orbalț; umflat (de orbalț). – V. orbălți.

ORBĂLȚÍT, -Ă, orbălțiți, -te, adj. (Reg.) Bolnav de orbalț; umflat (de orbalț). – V. orbălți.

orbălțit, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 19r/34 / V: (reg) ~țat, ~lcit / Pl: ~iți, ~e / E: orbălți] (Mol; Buc) 1 Bolnav de orbalț (1). 2 Tumefiat din cauza orbalțului (5). corectată

ORBĂLȚÍ, orbălțesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) îmbolnăvi de orbalț; a (se) umfla din cauza orbalțului. – V. orbalț.

ORBĂLȚÍ, orbălțesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) îmbolnăvi de orbalț; a (se) umfla din cauza orbalțului. – V. orbalț.

orbălcit, ~ă a vz orbălțit

orbălța v vz orbălți

orbălțat, ~ă a vz orbălțit

orbălți vtr [At: ȘEZ. VI, 99 / V: (reg) ~ța / Pzi: ~țesc / E: orbalț] (Mol; Buc) 1-2 A (se) îmbolnăvi de orbalț (1). 3-4 A (se) tumefia din cauza orbalțului (5).

A SE ORBĂLȚÍ mă ~ésc intranz. pop. A se îmbolnăvi de orbalț. /Din orbalț

A ORBĂLȚÍ ~ésc tranz. pop. A face să se orbălțească. /Din orbalț

Ortografice DOOM

orbălțí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. orbălțésc, imperf. 3 sg. orbălțeá; conj. prez. 3 să orbălțeáscă

orbălțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. orbălțésc, imperf. 3 sg. orbălțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. orbălțeáscă

Intrare: orbălțit
orbălțit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orbălțit
  • orbălțitul
  • orbălțitu‑
  • orbălțită
  • orbălțita
plural
  • orbălțiți
  • orbălțiții
  • orbălțite
  • orbălțitele
genitiv-dativ singular
  • orbălțit
  • orbălțitului
  • orbălțite
  • orbălțitei
plural
  • orbălțiți
  • orbălțiților
  • orbălțite
  • orbălțitelor
vocativ singular — —
plural — —
orbălcit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
orbălțat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: orbălți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • orbălți
  • orbălțire
  • orbălțit
  • orbălțitu‑
  • orbălțind
  • orbălțindu‑
 singular plural
  • orbălțește
  • orbălțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • orbălțesc
 (să)
  • orbălțesc
  • orbălțeam
  • orbălții
  • orbălțisem
a II-a (tu)
  • orbălțești
 (să)
  • orbălțești
  • orbălțeai
  • orbălțiși
  • orbălțiseși
a III-a (el, ea)
  • orbălțește
 (să)
  • orbălțească
  • orbălțea
  • orbălți
  • orbălțise
plural I (noi)
  • orbălțim
 (să)
  • orbălțim
  • orbălțeam
  • orbălțirăm
  • orbălțiserăm
  • orbălțisem
a II-a (voi)
  • orbălțiți
 (să)
  • orbălțiți
  • orbălțeați
  • orbălțirăți
  • orbălțiserăți
  • orbălțiseți
a III-a (ei, ele)
  • orbălțesc
 (să)
  • orbălțească
  • orbălțeau
  • orbălțiră
  • orbălțiseră
orbălța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

orbălțit, orbălțităadjectiv

  • 1. regional Bolnav de orbalț; umflat (de orbalț). DEX '09 DEX '98
    sinonime: umflat
etimologie:
  • vezi orbălți DEX '98 DEX '09

orbălți, orbălțescverb

  • 1. regional A (se) îmbolnăvi de orbalț; a (se) umfla din cauza orbalțului. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi orbalț DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „orbălțit”

Visit YouGlish.com