ORB² OÁRBA orbi oarbe adj. 1. (Adesea substantivat) Lipsit de simtzul vazului care nu vede (deloc). ◊ Expr. A nimerit orbul Braila sau nimeresc orbii Suceava se spune pentru a incuraja pe cel care shovaie sa se duca intrun loc necunoscut. A se bate k orbii = a se bate foarte tare. 2. Fig. Care nu admite alte pareri. 3. Fig. Care pare sa actzioneze fara discernamant la intamplare fara ratziune fara finalitate; p. ext. de temut fioros. ♦ Complet total. ♦ Lipsit de spirit de observatzie sau de perspicacitate. 4. Fig. Lipsit de lumina; intunecos intunecat. 5. (In sintagmele) Fereastra oarba sau geam orb = adancitura in perete de forma unei ferestre constituind un motiv arhitectonic. Soba oarba = motiv ornamental de forma unei sobe; soba care are gura in a doua camera. Dushumea oarba = dushumea de scanduri brute distantzate peste care se monteaza parchetul. Cartush orb = cartush fara proiectil folosit la exercitzii la parade la demonstratzii etc. Camera oarba = camera fara ferestre cu destinatzii speciale (in fizica in medicina etc.). Putz orb = putz de mina care nu are ieshire directa la suprafatza. Lat. orbus.