orb (oárba) adj. 1. Fara vedere. 2. (Banat Trans.) Chior. 3. (S. m.) Cecitate orbire. Lat. orbus (Diez I 295; Densusianu Hlr. 193; Pushcariu 1223; CandreaDens. 1284; REW 6086) cf. alb. verb vegl. vuarb it. orbo (It. de N orp calabr. orvu) v. fr. cat. orb. Pentru raspindirea rom. cf. Gamillscheg Differenzierung 34 shi Cah. S. Pushcariu I 10; pentru sensul 2 din rom. cf. ALR I 67. Der. orbecai (var. orbacai orbeca) vb. (a merge pe dibuite) cu suf. expresiv cai (dupa Scriban este doar un cuvint expresiv; dupa Pushcariu 1224 CandreaDens. shi Candrea din lat. *orbicare); orbecaiala (var. orbacaiala) s. f. (cautare pe dibuite); orbeshte adv. (k orbii); orbetz s. m. (orb cershetor orb; Mold. cirtitza) cu suf. ete sau etz cf. fr. orvet; orbi vb. (a pierde vazul; a fascina); orbie s. f. (lipsa de vedere); orbish adv. (k orbii); orbitor adj. (care ia vazul fascineaza); orbitura s. f. (inv. lipsa de vedere); orbiciune s. f. (inv. orbire).