OPRÍ opresc vb. IV. 1. Tranz. A intrerupe (brusc) o mishcare sau o actziune in desfashurare a face sa inceteze a curma a stavili (pentru un timp limitat sau pentru totdeauna). Inima il indemna [sa intre in hora] dar frica de plutonier i oprea avintul. REBREANU R. I 136. Sprea opri acea privire dacul manta shio ridica. EMINESCU O. IV 137. ◊ (Urmat de determinari aratind actziunea care este curmata) Cinele... a apucat de straie pe stapinul sau cu atita putere incit la oprit de a mai luneca. DRAGHICI R. 104. ◊ (Urmat de determinari aratind instrumentul actziunii) Tu mopreshti deash vrea sa fug Cuo singura privire. COSHBUC P. II 220. Eal opreshten loc cu ochii. EMINESCU O. I 80. ♦ (Cu privire la o fiintza) A face sa stea pe loc a intrerupe din mers a face sa inceteze actziunea activitatea inceputa aflata in curs de desfashurare. Magda ishi opri calul shi ridica o mina. SADOVEANU O. VII 57. Moshneagul opri caii la pas. C. PETRESCU S. 181. Tot i venea sa opreasca pe Luca. REBREANU R. I 194. ◊ (Intarit prin «in drum» «in cale» sau urmat de determinari locale) Am fost oprit pe bulevard de un domn shi o doamna. CAMIL PETRESCU U. N. 184. Amabilitatea cu care matzi oprit in drum k sa ma aducetzi aici in gazda. ALECSANDRI T. I 281. Nu mai cunoashtem drumul; neam oprit. SADOVEANU O. VI 526. Iepurashul se opri o clipa sa se odihneasca. GIRLEANU L. 19. Caii noshtri apuca prin riu shi se opresc in mijlocul lui k sa se adape. ALECSANDRI O. P. 362. (Refl. pas.) Nu shtiu cum sa fac sa se opreasca focurile. CAMIL PETRESCU U. N. 401. ◊ (In personificari) Gerul vine de la munte la fereastra se opreshte. ALECSANDRI P. A. 113. ◊ (Urmat de determinari introduse prin prep. «din») aratind mishcarea sau actziunea care se intrerupe) Se uita la boi cum se oprisera amindoi din rumegat shil priveau nelinishtitzi. MIRONESCU S. A. 45. Aude baba ceva shi se opreshte din povestit. CARAGIALE O. III 54. ◊ Intranz. (Numai despre obiecte) Trecatorii se rasuceau in calciiul shoshonilor intorcind spatele vintului... facind semne automobilelor sa opreasca. C. PETRESCU C. V. 135. In ograda intrase shi oprise un car cu doi bouleni jigaritzi. REBREANU R. I 101. 2. Refl. A sta pe loc undeva; a poposi a zabovi. Mam oprit in dreptul lui fara puterea de ami continua drumul. VORNIC P. 20. Dar unde te opreshti acum in mijlocul pustiului shi... sub torentele vijelioase ale ploii? GALACTION O. I 80. Eu in copilarie iubeam sa ma opresc Pe murii manastirii. ALEXANDRESCU M. 10. ♦ Tranz. A retzine (prin rugamintzi) pe cineva a determina sa ramina undeva. Aproape toata ziua era la Domitzian. Uneori il opreau la masa. BASSARABESCU V. 10. ♦ Tranz. A retzine cu fortza a sechestra a aresta. Eu nu ma dau cu una cu doua... La ce sa ma opritzi? ALECSANDRI T. I 98. 3. Tranz. (Cu privire la obiecte valori) A retzine (pentru sine) ashi insushi a pune deoparte (pentru a se servi). Aprinse shi ishi opri cutia de chibrituri. C. PETRESCU V. 55. Mie imi opresc trei lei fiindcam avut trei pini intregi. CREANGA A. 145. Iatzi trimis 2400 fr. insa 200 fr. ia oprit el pentru cheltuieli. GHICA A. 787. ♦ A rezerva a retzine (pentru sine sau pentru altzii). Mai avetzi locuri pentru Timishoara? Perfect. Fii te rog dragutz shi opreshte... trei locuri. BARANGA I. 219. TZiam oprit demincare. C. PETRESCU I. II 175. Mesele shi bancile erau oprite inadins pentru dinshii k sa poata petrece mai in tihna. REBREANU I. 32. 4. Refl. (Urmat de determinari introduse prin prep. «asupra») A se concentra asupra unui punct sau a unei probleme care merita atentzie; a insista. Ne pare rau k marginile articolului ne silesc a ne opri foarte putzin asupra acestei opere artistice. GHEREA ST. CR. II 326. ♦ (Despre ochi priviri) A se fixa. 5. Tranz. A impiedica de la o actziune a nu ingadui a nu da voie sa...; a interzice. Mai grav este k tu incepi sami sapi autoritatea in fatza lumii shi k opreshti pe oameni sa execute poruncile mele. REBREANU R. I 119. Intunericul ma oprea sa vad fatza Adelei. IBRAILEANU A. 90. Baiete ia raspuns mama nu vreau sa te opresc de la ce ai pus de gind. CARAGIALE P. 122. ◊ (Eliptic) Intrarea oprita. ♦ Refl. (Despre persoane) A se stapini a se infrina a se abtzine (de la ceva). Ii venea flacaului de drag sa o soarba intro lingura de apa dara se opri shi nu facu nici o mishcare. ISPIRESCU L. 35. Ma iertatzi dar zau! nu ma pot opri de ris. ALECSANDRI T. I 358. Orice dama lar fi vazut in ceasul acela nu sar fi putut opri de a se coti cu vecina sa. NEGRUZZI S. I 16. Imper. sg. shi: (regional) opreá (DELAVRANCEA S. 263).