OPLOSHÍ oploshesc vb. IV. 1. Refl. Ashi gasi un refugiu a se pune la adapost a se aciua a se pripashi. Dadea tircoale curtzii shi de dragul Marioarei shi in sperantza k se va putea oploshi shi dinsul peaici. REBREANU R. i 175. Se oploshise shi el la grajd fara k sa aiba nici o treaba. DUNAREANU N. 118. K baiat strain... de unde pina unde sa oploshit de la o vreme intrun sat mare shi frumos. CREANGA P. 139. ◊ Fig. Parintzii noshtri aveau de unde caci saracia nu se oploshise inca la usha lor pe cind shtiu eu. CREANGA A. 104. 2. Tranz. A stringe de pe drumuri a gazdui a adaposti. TZiam zis sa nu oplosheshti pe nebuna aceea. CONTEMPORANUL VI_II 114. A lua sub aripa sa a crea o situatzie a asheza in slujba; a capatui. Iam oploshit in slujbe. SADOVEANU Z. C. 130.