Definiția cu ID-ul 924082:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ONORÁRIU, onorarii, s. n. Plată, retribuție pentru un serviciu prestat de o persoană cu profesiune liberă intelectuală (avocat, medic etc.). La plecare, nu vru să primească onorariul. C. PETRESCU, Î. II 244. Deocamdată nici onorariul pentru procesul divorțului nu i l-a achitat. REBREANU, R. II 47. – Variantă: onorár s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni