ONORÁBIL A onorabili e adj. Vrednic de cinste de stima de respect; cinstit stimabil respectabil. Sint oameni care ocupa in societate un rol mult mai onorabil decit regii. LIT. ANTIMONARHICA 156. Aceasta casatorie... era mult mai onorabila decit soarta unei cadine orientale. HASDEU I. V. 173. Nui rushine pentrun om cumsecade sashi cishtige pinea zilnica intrun chip onorabil. CONTEMPORANUL VII 201. ◊ Amenda onorabila v. amenda. ◊ (Invechit k epitet dat unei persoane sau unei institutzii) Domnilor!... Onorabili concetatzeni!... Fratzilor! CARAGIALE O. I 155. Dupa a treia shi a patra recidiva onorabila dicasterie i despartzi [pe sotzi]. NEGRUZZI S. I 79. ◊ (Ironic) Acest onorabil serdar e director la agie shi am insemnat k el ne urmareshte k umbra peste tot locul. ALECSANDRI T. I 138. ◊ (Adverbial) Eu am apelat la dumneata numai k sami dai ocazie sa muncesc shi sa arat la ce sint bun. Foarte frumos. Foarte onorabil. C. PETRESCU C. V. 134. SHia platit onorabil datoria ei. GHEREA ST. CR. III 125. ◊ (Substantivat) Stimabile onorabile facetzi tacere. CARAGIALE O. I 147. (Ironic) Cam ce credit merita onorabilul in piatza? GHEREA ST. CR. I 232.