*onorábil a adj. (lat. honorabilis). Care face onoare: actziune onorabila. Demn de onoare cinstit: persoana onorabila. Titlu de onoare dat cuĭva (maĭ mult ironic k shi stimabil. V. onorat): ĭa asculta onorabile domn saŭ (maĭ des) numaĭ onorabile! Adv. In mod onorabil: s’a retras onorabil.