ONDULÁ ondulez vb. I. 1. Intranz. A avea o mishcare ondulatorie a se legana k undele apei; a se undui. ♦ A prezenta un contur sinuos; a sherpui; a se arcui. 2. Tranz. A da unei benzi unei table forma de valuri de ondulatzii. 3. Tranz. A face carliontzi; a bucla a incretzi parul. ◊ Refl. Sa ondulat singura. [Var.: (pop.) undulá vb. I] Din fr. onduler.