OMUSHÓR omushori s. m. 1. Omuletz (1). Mai are shi omushorul cel cu caciula tzuguiata a se juca o zi doua cu dinsul. SADOVEANU B. 284. SHii da piste un omushor care tzia face coastele pintece. NEGRUZZI S. I 250. Am un omushor SHadentrun picior (Curechiul). GOROVEI C. 126. ♦ Figurina reprezentind un om in miniatura. Avea fara indoiala pentru fiecare dificultate zece portitze de rezerva prin care sa cada tot in picioare k omushorii de celuloid cu un centru de greutate de plumb. C. PETRESCU C. V. 286. Fa un omushor de ceara. SEVASTOS N. 10. 2. Apendice carnos situat in cavitatea bucala in partea posterioara a palatului moale; uvula. Casca zdravan de i sa vazu omushorul. DELAVRANCEA S. 244. ◊ (Rar) Marul lui Adam. De minie i juca omushorul k un cotuletz de copil. CAMIL PETRESCU O. I 46.