Definitzia cu ID-ul 504182:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

omori (omór ít) vb. A ucide. Var. (inv.) umori. Mr. mor(omurescu) (o)murire. Sl. umoriti (Miklosich Slaw. Elem. 50; Cihac II 227) cf. bg. omorjavam. Cuvint de uz general (ALR I 28990). Der. omor s. n. (moarte omucidere asasinat); omoritor adj. (ucigash asasin); omoriciune s. f. (inv. moarte).