OMORÍ omór vb. IV. 1. Tranz. A pricinui moartea cuiva a lua viatza cuiva; a ucide a asasina a achita. ◊ Expr. A omori pe cineva cu zile = a pricinui (prin comportarea sa) moartea cuiva inainte de vreme; p. ext. ai invenina cuiva viatza ai produce suparari in mod continuu. A omori (pe cineva) in bataie = a bate pe cineva foarte tare a snopi in bataie. (Fam.) Nu ma omori! exclamatzie care exprima uimire surprindere mirare fatza de spusele (de necrezut ale) cuiva. ♦ Refl. A se sinucide. 2. Tranz. Fig. A distruge a nimici. ◊ Expr. Ashi omori foamea = ashi potoli (pentru scurt timp) foamea. Ashi omori timpul = ashi intrebuintza timpul cu ocupatzii fara importantza; ashi pierde vremea. 3. Tranz. Fig. A pricinui cuiva o suferintza (fizica sau morala) o durere; a chinui. ♦ A sacai a plictisi pe cineva cu ceva. 4. Refl. Fig. Ashi cheltui toate puterile a se epuiza a se consuma facand ceva. ◊ Expr. A se omori de ras = a rade foarte tare a se prapadi de ras. A se omori cu firea = a face eforturi mari pentru a realiza ceva a se stradui foarte mult. Din sl. umoriti.