OMẮT omaturi s. n. (Regional) Zapada; nea. Streshinile picurau shi soarele imprashtia deasupra Magurei pe omaturi o stralucire orbitoare. SADOVEANU B. 90. Tremura omatul pe livada Cind de departeun lup ishi taie cale SHishi striga noptzii patima flaminda. GOGA C. P. 18. Treptat omatul spulberat Sentinde k o mare. ALECSANDRI P. A. 160. ◊ Fig. Cireshii poarta pea lor ramuri ce sendoaie SHi de vint scutura grele omatul trandafiriu Anfloririi lor bogate. EMINESCU O. IV 126. Omatul mieilor v. miel. Pasareaomatului v. pasare.