OM oameni s. m. 1. Fiintza care poseda facultatea de a gindi de a vorbi shi capacitatea de a crea unelte spre a se folosi de ele in procesul muncii. Intro zi dascalul un om foarte serios a venit suparat. CARAGIALE P. 12. Numai iata ce aude glas de om. CREANGA P. 198. Omul muncitor K un pom roditor. ◊ Oamenii muncii = cei care ishi cishtiga existentza prin munca lor fara a exploata pe altzii. ◊ Expr. (Nui) nici picior de om = (nui) nimeni v. tzipenie. (De) catre om = in partea stinga a carutzei plugului etc. Cotiuga are o roata mai mica catre om shi alta mai mare din brazda PAMFILE A. R. 40. La mintea omului = ushor de intzeles evident firesc. K omul = cum se intimpla in mod obishnuit oricui. Vrun pacat vro gresheala k omul. DELAVRANCEA O. II 370. K oamenii = cu manifestari omeneshti cum trebuie cum se cuvine bine. Da shi o farfurie de acolo shi nishte furculitze sa mincam k oamenii. VLAHUTZA la TDRG. Om bun raspuns care o persoana care bate la poarta il da stapinului casei pentru al asigura k vine cu intentzii bune. Batu la poarta. Cine e acolo? i zise dinauntru... Om bun raspunse fata. ISPIRESCU L. 348. Ashi gasi omul v. gasi. ♦ Persoana care intruneshte calitatzi morale deosebite. Acel Ion Creanga a trait in Iashi... a fost om mare scriitor. SADOVEANU E. 103. Ala om nu secatura. DELAVRANCEA O. II 357. ◊ (Expr.) A face (pe cineva) om = a) a educa a instrui pe cineva dezvoltindui insushirile caracteristice omului k fiintza superioara. SHcoala... om il face. PANN P. V. I 174; b) a da a crea o situatzie cuiva. Nenorocitule! tziai aruncat norocul in girla: te faceam om! CARAGIALE O. I 174. A se face om = a se imbogatzi a se instari a se capatui. ◊ (Cu determinari introduse prin prep. «de» indicind o insushire morala o stare sociala materiala etc.) Om de cuvint. Om de incredere. Om de lume. Om de nadejde. Om de omenie. Om de onoare. Om de rind. Om de litere v. c. ◊ Omul legii v. lege. 2. (Insotzit de obicei de determinari care indica un raport de dependentza) Persoana care se afla in slujba cuiva persoana de incredere. Las’ k la noapte il calcam mergem cu oamenii. DUMITRIU N. 30. Oamenii SHoimareshtilor ajunsera la Iashi chiar in ziua de sarbatoare SADOVEANU O. VII 107. Primarul era omul boierului. I. BOTEZ SHC. 73. ◊ Expr. (A fi) omul (sau om al) lui dumnezeu =(a fi) om bun om de treaba. Ai dat peste nishte oameni ai lui dumnezeu dar sa fi fost cu altzii hei hei mincai papara. CREANGA P. 254. Sarac barbatzelul meu Totzi oamenii zic cai rau Dai omul lui dumnezeu. JARNÍKBIRSEANU D. 461. Omul (sau om al) dracului = om rau viclean. De omul dracului sa dai shi sa scapi. ISPIRESCU L. 43. 3. Persoana cu vaza de seama. Nu ma lasan parasire duduca... shi eu sint ficior de oameni. ALECSANDRI T. 1415. ◊ Expr. A fi (om) din (sau de) oameni = a descinde din parintzi cu stare sau de neam nobil. Lasa cas din oameni lasa cas cunoscuta de totzi boierii... dar apoi sint shi vaduva de trei barbatzi. ALECSANDRI T. I 382. Barbat. Femeile de pe tzarm se repezeau shi intimpinau oamenii care veneau clatininduse prin apa pina la briu. DUMITRIU P. F. 32. Multzime de oameni shi de femei sirbi shi turci venisera pe malul Dunarii sa ne vada. BOLINTINEANU O. 267. ♦ (Determinat prin «meu» «tau» etc.) Sotz. Am trait pe lumea asta numai pentru omul acela al meu sham fost multzamita shi inflorita cu dinsul. SADOVEANU B. 265. 5. Cineva oricine oricare. Umblau tot felul de veshti de se incretzea carnea pe om. CAMIL PETRESCU O. I 8. Nu mai poate omul de tine nici sashi zica ocinashele. REBREANU I. 44. Spunea omului verde in ochi fie cinea fi cind il scormolea ceva la inima. CREANGA O. A. 108. Pina nu te bagi cu omul in plug nui cunoshti naravul. 6. (La vocativ) Apelativ familiar contzinind o nuantza dojenitoare persuasiva explicativa etc. (cu care ne adresam de obicei unui barbat). V. frate nene. Omule te credeam la Izlaz... Ce e cu dumneata? CAMIL PETRESCU O. II 22. Ia asculta omule dracid cel impelitzat de dihor o sa ne manince toate ratzele. BUJOR S. 30. Da catatzi de drum omule! ALECSANDRI T. I 263. ◊ Expr. Om bun (sau oameni buni) = persoana de treaba cinstita. Oameni buni eu de la om la om va cunosc pe fiecare in parte. CAMIL PETRESCU O. II 322. Oameni buni eu sint Petru Raresh. DELAVRANCEA O. II 264. Asha ar trebui sa urmez om bun zise fiul craiului. CREANGA P. 202. Forma gramaticala: voc. (numai cu determinari) om.