OLOGÍ ologesc vb. IV. 1. Tranz. A face pe cineva sa devina olog (lovindul ranindul etc.). Cit pe ce era sa ne ologeasca boaita cea indracita. CREANGA A. 43. Noua cai cami ologea. TEODORESCU P. P. 90. 2. Intranz. A ramine olog (in urma unui accident sau a unei boli). De tziar ologi picioarele itzi ramine gura. CAMILAR N. II 351. Ii crescuse barba de trei cotzi... surzise shi ologise. FILIMON C. 301.