OLÁC (1) olaci s. m. (2) olace s. n. (invechit) 1. Curier special (calare); sol shtafeta. Ce fuga! Ce primblare de olac... cale deo poshta calare. ALECSANDRI T. 601. Spre noi vine Un olac; in drum ne tzine. De praf negru k arapul Sare da sashi sparga capul. VACARESCU P. 337. ◊ Lipcan de olac = curier poshtal calare. Doi lipcani de olac se tramisera cu aceasta veste banului. ODOBESCU S. A. 100. 2. Carutza de poshta; poshtalion diligentza. Inhamase la olac cind ma vesti Moghila. DELAVRANCEA A. 108. Dind ei printrun lac Sa rastoarnantrinsul micul lor olac PANN P. V. I 43. Cal de olac = a) cal de poshta. SHi noi neam luat Din conac in conac Pe cai de olac. SEVASTOS N. 100. Butca e gata; pe drum ashteapta cai de olac din poshten poshte. CARAGIALE O.III 45; b) cal datorat de sateni trimishilor domneshti in tzara (k prestatzie temporara in secolele XVXVIII). ◊ Expr. A fi cal de olac = a fi muncit peste masura. ♦ Cal de poshta. Unde te ratacishi? Crezi cavem picioare de olac? Te cautam deun ceas. CONTEMPORANUL VIII 204.