OLÁC (1) olaci s. m. (2) olace s. n. (Inv.) 1. S. m. Curier special (calare) care ducea veshti sau corespondentza in tzara shi peste hotare; sol shtafeta mesager. ◊ Lipcan de olac = curier poshtal calare. 2. S. n. Serviciu de transport pentru calatori shi pentru corespondentza folosit inainte de introducerea cailor ferate; poshta. ♦ Carutza de poshta; poshtalion diligentza. ◊ Cal de olac = a) cal de poshtalion; b) fig. om sau cal pus sa munceasca peste masura; c) cal datorat de sateni trimishilor domneshti in tzara (k prestatzie temporara in sec. XVXVIII). ◊ De olac = a) loc. adj. care apartzine poshtei sau poshtalionului folosit pentru transportul calatorilor shi al corespondentzei; b) loc. adj. shi adv. iute repede grabnic. Din tc. ulak.