olác m. (turc. ulak, stafetă, curier). Curier călare. S. n., pl. urĭ și e. Trăsură postală rapidă. Caĭ de olac, caĭ ĭuțĭ de poștă. Lipcan de olac, curier postal călare. A mîna de olac, a mîna foarte răpede. A lua un lucru de olac, a-l lua ca să te foloseștĭ de el cît maĭ mult și numaĭ tu singur.