OGRADĂ s.f. 1. (Mold., Ban.) Îngrăditură, gard. A: În curțile lor vei vedea... ferestrile sparte, ogrădzile stricate. N. COSTIN. C: Ogradĕ. Seplum. AC, 357. 2. (ȚR) Staul, țarc. Si vă veți zidi voao . . . ogrăzi dobitoacelor voastre.. BIBLIA (1688). Etimologie: sl. ograda. Cf. stobor; perdea.