OGÓR ogoare s. n. 1. Bucata de pamint cultivata sau cultivabila; tzarina. Ogoarele stateau nearate. DUMITRIU N. 12. 2. Gheorghiesh prinde pe Bardac in ogor furind popushoi. SADOVEANU O. VII 359. Lasai plugul pe ogor SHi plecai unde mii dor. HODOSH P. P. 44. ◊ Expr. A face ogor = a pregati cimpul pentru cultura a ara. Am scos boii din obor SHi plugul de sub shopron SHiam plecat sa fac ogor. ANT. LIT. POP. I 103. ♦ (Prin generalizare) Teren agricol proprietate agricola moshie. Noi ogoarele noastre leam dobindit cu bratzul nostru shi leam ingrashat cu singe. SADOVEANU O. VII 104. SHi dinsul e proprietar shi iubeshte ogorul stramoshesc dar ce doresc oamenii nu se poate. REBREANU R. II 91. 2. Teren arabil lasat necultivat shi nelucrat folosit k pashune timp de un an in scopul de a obtzine in anii urmatori recolte mai bogate. ◊ Expr. A lasa ogor = a nu cultiva intentzionat un cimp. ◊ Ogor negru = teren lasat nesemanat timp de un an dar arat shi grapat pentru a nu fi napadit de buruieni pentru a aduna apa shi hrana necesare plantelor. 3. Aratura care se face cu mult inainte de lucrarile de insamintzare.