OGOÍ ogoiesc shi ogoi vb. IV. Refl. (Popular) A se linishti a se potoli a se calma (in urma unei stari fizice sau sufleteshti dureroase tulburatoare). Daca a pus el ochiul pe hangitza apoi nu se ogoaie nici in trei simbete. SADOVEANU O. III 424. Au plins bietele neveste shi au bocit... dara de la un timp sau mai ogoit. SBIERA P. 13. Mai bine ogoieshtete oleaca shi mai stringetzi buzishoarele acasa. CREANGA P. 253. ◊ Intranz. (Rar) Sa nu poata ogoi Sa nu poata odihni Cum na putut masa ogoi shi odihni PASCULESCU L. R. 127. ◊ Tranz. A alina a calma a potoli. Ar fi vrut mai multa mingiiere mai multe vorbe de dragoste care sai mai ogoaie durerea. SADOVEANU O. I 251. Parintzii au inceput so ogoiasca shi so mingiie tot sfatuindo k sa se marite dupa el. SBIERA P. 144. ♦ (Despre fenomene ale naturii sau despre alte fortze dezlantzuite) A pierde din intensitate a se domoli. Afara vinturile sfirshitului de toamna se vaitau in livezile uscate bubuiau se mai ogoiau. SADOVEANU O. I 330. Batalia se ogoia pretutindeni. id. ib. VII 13. ♦ T ranz. A tempera a linishti. Se opri inaintea lui SHtefan Rusu shi se apuca de spus cu atita aprindere incit nimeni nul putea ogoi. V. ROM. martie 1952 171. Varianta: ogoiá (SADOVEANU O. I 150) vb. I.