OGOI vb. (Mold. Ban. Crish. Trans. SV) A (se) linishti a (se) potoli a (se) domoli. A: Maguli fireamparatului . . . del bucura shii ogoi gindul. DOSOFTEI VS. Calul de sarituri shi de azvirlituri nu sau ogoit pina nu lau aruncat de pre sine gios. CANTEMIR HR. C: Raul ce nul potzi ogoi plinui de veninul mortziei. N. TEST. (1648). Pre elu ierosalimleanii lu batea shi lu izbiia totdeauna cum sa sa ogoiasca sa taca. C 1692 513^r. Ogoiĕskumĕ. Conquiesco. AC 357. Etimologie: cf. sl. goj „pace Intzelegere”. Vezi shi ogoiala ogoitura. Cf. a l i n t a.