OFTÁT oftaturi s. n. Respiratzie puternica profunda shi prelunga pricinuita de o durere morala (uneori fizica) shi dind nashtere in expiratzie unui sunet caracteristic; suspin. V. geamat. Somnul oamenilor saraci e necajit shi vine greu... il intrerup oftaturi. PAS Z. I 246. Ofta lung shi i se paru cantrun oftat ishi povesti toata viatza. MIRONESCU S. A. 82. Iartai doamne pacatu Cui a facut oftatu K oftatui lucru mare SHi e bun la suparare. JARNÍKBIRSEANU D. 219. Fig. Doina plingea pe strune... apoi slabi pina ce se stinse intro adiere jalnica intrun oftat. SADOVEANU O. I 301. In oftat sendoaie fagii Tremura in cring alunii. GOGA C. P. 82. Izvoareleo pling shi i tinguie soarta Iar firea ishi naltza la ceruri oftatul. NECULUTZA TZ. D. 79.