OCOLÍSH ocolishuri s. n. 1. Ocol inconjur. SHalupa... porni incet cu un ocolish larg intinzind cablurile. GALAN I 48. ◊ Fig. In folosul cui atita minciuna shi atitea ocolishuri? GALAN B. I 374. ♦ Loc. adj. shi adv. Cu ocolishuri = cu ocoluri indirect. K sa nushi calce hotaririle pline de tact shi iscusintza dibaci un raspuns cu ocolishuri. C. PETRESCU A. R. 44. Fara ocolish (sau fara ocolishuri) = direct pe fatza. Iata fara ocolishuri ce ma mirtzt shi ma suparat. GALAN Z. R. 19. 2. (Invechit) Perimetru circumferintza. [Pesta] a caruia ocolish tot gindesc k va fi aproape de 800 stinjeni. GOLESCU I. 15.