ocól ocoluri s.n. 1. Ograda loc ingradit unde se inchid vitele: „Din ocolul unei vaduve sarace iese scroafa vaduvei shi se amesteca printre porcii lui Pintea” (BiltziuDancush 2005: 176). 2. Curtea casei tzaraneshti: „Plang shi pt’etrilen ocol / Se duce stapanul lor” (Memoria 2001: 64). Din sl. okolǔ „cerc arie tabara” (< sl. kola „roata”) (Scriban SHaineanu; Miklosich Cihac Conev cf. DER; MDA); din bg. rus. okol (DEX).