OCIRMUÍRE ocirmuiri s. f. (Invechit shi arhaizant) Actziunea de a ocirmui; cirmuire conducere guvernare; administrare; (concretizat) organ de conducere de administratzie. Na mai avut incredere nici in linishte nici in belshug nici in statornicie shi nici mai ales in oamenii ocirmuirii care i vedea mai ales la stringerea birului. SADOVEANU E. 24. El prin ocirmuire indata near urmari shi near prinde. BOLINTINEANU O. 403.