ochiu m. (pl. ochi) 1. organ al vederii; 2. vedere privire: ashi arunca ochii asupra cuiva; a manca (sorbi) cu ochii a privi cu nesatziu; a da ochi a intalni pe cineva; a lua ochii a atrage privirile a orbi de stralucire; a scoate ochii fig. a face aspre mustrari; de ochiilumii pentru fala; vazand cu ochii invederat; 3. ochiu de gaina batatura intre degetele picioarelor (dupa formai exterioara); 4. punct colorat pe cartzile de joc: zece ochi de pica. ║ n. (pl. ochiuri) 1. geam de fereastra; ochiul podului coshul unei case tzaraneshti; 2. incrucisharea firelor intr’o tzesetura de bumbac intr’o plasa; 3. veriga de lantz de funie; 4. gaurele ce se formeaza in paine branza; 5. rotocoale de grasime pe suprafatza supei; 6. oua prajite in unt; 7. chilioara de stup; 8. luminish de crang rarishte; 9. vartej de apa; 10. boboc de floare mugur; 11. Bot. nume de plante: ochiuboului floare ce seamana cu un ochiu de bou numita obishnuit margarita; ochiusharpelui miozotis; ochiusoarelui eliotrop; 12. Zool. ochiulboului pasarica mica cat un ochiu de bou numita in genere sfredelush; ochiupaunului fluture cu ochi sclipitori pe aripi. [Lat. OCULUS].