OCHÍRE ochiri s. f. Actziunea de a ochi. 1. Cercetare rapida sumara. Alemparatziei venituri cheltuiele Co singura ochire sa poata lamuri. NEGRUZZI S. II 262. ♦ Privire. Ochii sai sherpii shi cruntzi Cu ochireai sa zareasca pre o prada sufleteasca. ALECSANDRI P. II 33. ◊ Expr. A arunca o ochire v. arunca. ♦ Ocheada. [Cavalerii] se luptau k sa capete o ochire de la dama inimei lor. NEGRUZZI S. I 36. Cele mai de soi cocoane se sfadeau pentro singura ochire a lui. id. ib. 86. 2. Luare a unei tzinte pentru k proiectilul sa nimereasca unde voim. Generalul intra in cupola shi controla ochirea tunului. SANDUALDEA U. P. 134. Linie de ochire = raza vizuala care porneshte din ochiul unui tragator trece prin crestatura inaltzatorului shi prin virful catarii pentru a ajunge la baza punctului ochit.